Adaptarea după filmul Dune, facută în 2021, având ca protagonist pe Paul Atreides, interpretat de Timothée Chalamet, oferă publicului o primă imagine a giganților viermi de nisip din Arrakis. Frescele din film au fost realizate de meșteri locali din Budapesta. (Chiabella James/Furnizat de Warner Bros. Pictures)

Punctarea mitului progresului a devenit o preocupare a cinematografiei contemporane. Povestea este plasată peste 10.000 de ani în viitor, unde omenirea a căzut într-o ordine socială neofeudalistică condusă de un împărat galactic. Marile case luptă pentru puterea sistemelor solare.

Pilonul imperiului este Arrakis, o planetă deșertică și singura sursă cunoscută a unui medicament puternic, cunoscut sub numele de condiment. Consumul acestuia prelungește durata de viață a utilizatorului și îmbunătățește capacitatea cognitivă, de la conștientizare la preștiință; în doze suficient de mari, efectul său devine exagerat de puternic, permițând călătoria prin spațiu mai rapid decât lumina. Arrakis găzduiește, de asemenea, fremenii, refugiați religioși care aparțin de Casa Harkonnen, supraveghetorii minelor de mirodenii ai planetei pe care au loc furtuni de nisip de 700 mile pe oră.

De asemenea, pot fi întâlniți viermi de nisip – leviatani – care curg prin deșert ca niște râuri nemărginite, fiecare suficient de mare pentru a înghiți un zgârie-nori.

Regizat de Denis Villeneuve, filmul se referă îndeaproape la prima jumătate a romanului lui Herbert din 1965. Lucrurile încep după ce ducelui Leto (Oscar Isaac) de la Casa Atreides i se ordonă prin decret imperial să preia operațiunile miniere de pe Arrakis, lucru pe care îl face știind că este o capcană. Luându-i pe iubita sa Jessica (Rebecca Ferguson) și pe fiul lui Paul (Timothée Chalamet) în misiune, lucrurile se înrăutățesc rapid.

Cu o durată de două ore și jumătate, filmul se pliază perfect pe amploarea dramatică a materialului sursă, renunțând în mare parte la intriga de palat a romanului și la expoziția maraton, care a blocat adaptarea lui David Lynch din 1984.

„Un lucru care este extrem de important pentru Denis este că trebuie să ancoreze lucrurile în ceva care va părea plauzibil”, a spus Vermette despre colaboratorul și colegul său francez (cei doi au lucrat anterior împreună la Prisoners, Enemy, Sicario și Arrival).

În ciuda dimensiunilor lor uimitoare, clădirile care populează galaxia Dune au o anumită tactilitate. Vermette atribuie această calitate unei insistențe de a folosi seturi fizice, unele ajungând la 24 de picioare înălțime. Țesătura care se potrivește cu iluminarea scenei a fost folosită pentru a bloca registrele superioare ale acestor structuri falnice, permițându-i lui Villeneuve să direcționeze mai bine artiștii înainte ca CGI-ul necesar să fie adăugat.

Toate cele trei interioare cavernoase și aspre ale filmului – castelul Atreides de pe Caladan, cetatea deșertului din inima orașului Arrakeen pe Arrakis și Giedi Prime, bârlogul antagoniștilor House Harkonnen, au fost construite la Origo Studios din Budapesta.

Chiar și în sălile puterii de pe Caladan, clădirile din Dune, sugerează sfârșitul modului de viață actual și apropierea renașterii. (Chiabella James/Furnizat de Warner Bros.)

Pentru a obține aspectul unei umanități galactice peste mii de ani, Vermette a extras dintr-o mare varietate de surse.

„Inspirația a venit din arhitectura în zigurat, din buncăre. M-am uitat la o mulțime de buncăre din Al Doilea Război Mondial”, a afirmat Vermette, când a fost rugat să numească referințele arhitecturale specifice.

Un prim plan al textului Fremen incizat în secret în pereți.

Una dintre atracțiile filmului Dune este modul în care sunt îmbinate referințele istorice într-un întreg coerent. Elementele medievale ale poveștii lui Herbert sunt imposibil de ratat, a remarcat Vermette, dar în loc să împrumute din catedralele și criptele gotice, el a căutat în schimb arhitectura veche japoneză ca referință.

În interiorul marii fortărețe din Arrakeen, despre care se spune că este cea mai mare clădire construită vreodată de omenire, pereții groși și luminatoarele creează un spațiu locuibil pe suprafața lui Arrakis, chiar dacă deschiderile trebuie sigilate în cele mai calde părți ale zilei. (Chiabella James/Furnizat de Warner Bros.)

Filmul își lărgește amploarea, bucurându-se de priveliștile nisipoase ale lui Arrakis și de fortăreața capitală Arrakeen, care reprezintă vârful ambițiilor arhitectonice ale umanității. Cercetările în zigurat ale lui Vermette strălucesc în mod clar aici, cu versanții în trepte ale cetății centrale, menite să permită trecerea vântului puternic.

Totodata, mediul deșertic din filmul Dune este real. Scenele Arrakisului pârjolit dincolo de zidurile groase ale orașului au fost filmate în Abu Dhabi, în timp ce formațiunile stâncoase se aflau în Iordania.

În lumea Dune, Palatul de la Arrakeen (unde stă Paul Atreides când merge pe planeta Arrakis) este cea mai mare structură construită vreodată de om (Warner Bros. Pictures și Legendary Pictures).

Sala este folosită pe tot parcursul filmului ca un mecanism important de povestire – mai întâi pentru a demonstra capacitatea Marilor Case de a manipula mediul în scopuri extravagante și pentru a demonstra cât de fragile sunt realizările umanității în fața viermilor de nisip colosali. Mesajul este clar: Natura învinge întotdeauna în final!

Baronul Harkonnen, interpretat de Stellan Skarsgård, levitează spre tavan după o întâlnire în sala tronului. Camera a fost inspirată de terasele în cascadă ale lui John Portman de la Hyatt Regency din San Francisco (cu amabilitatea Warner Bros. Pictures).

„Acea cameră trebuia să fie precum o biserică”, a explicat Vermette. „Toate nervurile din interiorul acelei camere au fost inspirate de arhitectura lui John Portman. Când aveam 11 ani, împreună cu părinții și familia mea, am plecat într-o excursie și mi-am amintit că am stat la Hyatt Regency din San Francisco. Și cum mă uitam în sus, am obsevrat cum erau toate acele etaje care arătau ca niște coaste, ca și cum aș fi în interiorul unei balene. Acea veche amintire mi-a revenit când lucram la [Giedi Prime]”.

(Arhitectura lui Portman s-a dovedit din ce în ce mai populară în producțiile științifico-fantastice în ultimii ani. Vara trecută, interioarele Atlanta Marriott Marquis au servit ca săpături pentru Time Variance Authority în serialul Disney Loki).

La fel ca Vermette, devotamentul lui Villeneuve pentru Dune datează din tinerețe. Nu după mult timp după ce a citit cartea în adolescență, a spus Vermette, viitorul regizor a pregătit un storyboard pentru o adaptare cinematografică la 13 sau 14 ani. Filmul lui Lynch, cu Kyle MacLachlan în rolul lui Paul, a debutat doar câțiva ani mai târziu.

Villeneuve a căutat în mod intenționat să distanțeze noua versiune de încercarea anterioară. Debusolat de critici și fani deopotrivă, efortul lui Lynch a fost considerat simultan ca fiind confuz și plin de expunere, dar este încă remarcabil pentru decorurile sale ornamentate, deseori la granița cu barocul, sensibilități picturale și modele grotești de creaturi.

„Am stat în mod conștient departe de acea dună”, a spus Vermette. „Am vrut să începem cu o carte curată pentru că nu este un remake. Este viziunea lui Denis. Deși, trebuie să spun că mi-a plăcut designul filmului lui Lynch.

Dormitorul lui Paul pe Arrakis.

Detaliile ornamentate ale cetății au fost concepute de artizanii locali Fremen. Înălțimile alternante ale tavanului, în special tavanul înălțat spre centrul unde ar fi de așteptat să se adune oamenii, amintesc, de asemenea, de designul casei lui Frank Lloyd Wright (Chiabella James/Furnizat de Warner Bros. Pictures).

Dune: Part One, care este încă în cinematografe și în flux pe HBO Max, a avut un succes aproape instantaneu de box office, în ciuda strategiei sale de lansare divizată.

Sursa: archpaper.com